Tinerii romi și palma cu o mie de ace

27.11.2019

La Cotuș, județul Mureș, se lasă seara, suntem la Clubul tinerilor romi, unde ne întâlnim de câteva ori pe săptămână pentru a vorbi despre viață, școală, mai facem câteva lecții de română, mai ne jucăm.

Stăm în cerc. Parcă jenați. Schimbăm priviri, unele curioase, altele de parcă posesorul ar vrea să intre în pământ. Discuția lejeră s-a spart în mii de bucăți de sticlă. Cam așa cum se sparge o palmă puternică pe fața unei persoane. Doare și întrebarea? Se pare că da. Stau cu grupul meu de tineri romi și discutăm despre violența domestică. ”AAAA, nu, noi nu avem așa ceva”. Întreb, dar știți ce înseamnă? Știți că vorbim despre cuvinte care dor, de palme și lovituri fizice, de priviri care te ucid chiar în momentul în care îți ating obrazul?

Tăcere. Numărate secundele însumează vreo 25. Lungi.

Le citesc mărturii ale unor victime ale violenței domestice, despre Maria care s-a căsătorit din dragoste, mamă a doi copii, care ar îndura totul pentru prichindeii ei, chiar și loviturile de bocanc pentru că ciorba nu e destul de acră.

Privirile tinerilor mei sunt pierdute pe pereții din spatele meu. Parcă toți ar ști de o tânără care este atât de îndrăgostită de prietenul ei încât îi permite orice. Orice. Plânge des și are urme de violență pe corp, dar nu recunoaște nimic. Însă ei știu ce se întâmplă. Nu o dată fata a fugit, dar tot de atâtea ori a revenit pentru că... îl iubește.

În dreapta mea unul dintre tineri prinde curaj și spune că pe strada lor din capătul satului se mai aud, din când în când, țipete, lovituri mai rar. E drept că acestea nu se aud. Se gândește, hmm, și la ei în familie mai se lasă cu o palmă, ba între părinți, ba copii mai primesc un îndemn mai ferm la liniște.

Tinerii mei, chiar dacă știu, tac. Nu se vorbește despre așa ceva, fiecare cu ograda lui în care nu este sigur că familia își ocrotește membri.

Cifre, statistici nu prea există despre violența domestică din Sângeorgiu de Mureș, despre Cotuș nici atât. Szántó Árpád, lucrează direct cu comunitatea într-un proiect european denumit ”O șansă pentru fiecare în Sîngeorgiu de Mureș”. Știe mai bine ca oricine ce se întâmplă, adică vede cum realitatea se transformă într-un mare tabu. Problema violenței domestice e ca un vulcan, Szántó Árpád este de părere că cel puțin 10% din familiile rome sunt afectate, iar oficial sunt foarte puține plângerile depuse la poliție. Tradiția și educația sunt factori importanți în tot acest comportament, iar rușinea de a fi victimă înghite și durerea surdă.

Cel mai important lucru pentru victimele violenței domestice este consilierea individuală, este de părere Szántó Árpád. ”Încerci să ajungi la oameni, treptat, cu exemple generale, apoi le câștigi încrederea și îi poți informa despre sursele de sprijin și serviciile la care pot apela, așa văd soluția”, mai spune.

Fenomenul nu este adresat la adevărata sa scală în comunitate. Mai ales în zonele rurale aflate departe de oraș, lipsa de resurse alocate, inclusiv lipsa serviciilor de specialitate și acceptarea tacită a fenomenului de către membri comunității condamnă, în special femei, copii și tineri la a fi victime ale violenței.

Fiecare ar trebui să învățăm ce ne putem asuma din lupta pentru eliminarea violenței împotriva femei, să rupem zidul tăcerii și să condamnăm ferm violența împotriva femei pentru ca cei care comit aceste abuzuri să simtă dezaprobarea clară din partea comunității, iar femeile să simtă sprijin. În acest moment cel care abuzează se simte în siguranță, iar victimele sunt de multe ori judecate de către comunitate.

În cadrul Asociației Divers dăm informații, sfaturi celora care credem că au nevoie și în primul rând conștientizăm cum putem că NIMIC NU JUSTIFICĂ VIOLENȚA.

 

Iulia Vizi

Maria Koreck